Școala din Galații-Bistriței are o continuitate în activitate de aproape 200 de ani, aici a funcționat cea mai veche școală comunală ortodoxă din zona Bistriței.
Înființată la inițiativa Episcopiei Ortodoxe din Sibiu și cu sprijinul baronului Veseleny, posesorul locului, ea era administrată prin contribuția lor materială
și a obștii sătești, conform legislației imperiale din acea vreme.
Într-un document din anul 1816, directorul Școlilor ortodoxe din Ardeal, Moise Fulea, descrie măsurile concrete care au fost luate pentru a obține de la
baronul Veseleny o anume casă din sat cu ”moșie țiitoare” care să fie transformată în local de școală. Pentru aceasta, obștea trebuia ”în scris a se lega,
precum va face pentru zisa casă cuviincioasa clacă posesorului locului și când se va strica încă o va repara, apoi mai peurmă a se așeza acolo dascăl”
Primul dascăl care apare consemnat în documente este Alexa Prodan, plătit din fondul sidoxal (episcopal) cu 50 de florini pe an. Dintr-un raport din anul
1832 al protopopului ortodox al Bistriței către Episcopia Ortodoxă din Sibiu, aflăm că ”aici la Galați este casă de școală pe țimțirimul eclejiei” și că
la examenul anual, susținut de elevii care învățau aici și din satele din jur, s-au obținut rezultate remarcabile.
În fondurile Oficiul Parohial Ortodox Român Galații-Bistriței și Protopopiatul Ortodox Român al Bistriței se găsesc informații despre școala comunală
din Galații-Bistriței, pentru perioada cât ea fost școală confesională, referitoare la: construcția și întreținerea școlii, numirea și salarizarea
învățătorilor, numărul elevilor, situația la învățătură și implicarea obștii și a bisericii în susținerea ei.
După învățătorul Alexa Prodan, care a slujit peste 20 de ani, au urmat o serie de învățători provizorii sau definitivi care au predat la această școală
înainte de 1883: Marcu și Macarie Brici, Teodor Runcan, Iacob Brici, George Ghiță. Numele celorlalți învățători și profesori care au predat la această
școală sunt consemnate în documentele fondului Școala Generală ”Grigore Herineanu” din Galații-Bistriței, începând cu anul 1883 până în 1989.
Școala a funcționat până în anul 1914 cu un singur învățător și o singura sală de clasă. Chiar dacă începând cu anul 1911 comunitatea a cerut
încă ”o putere didactică”, aprobarea s-a primit abia în 1914, iar postul a rămas tot neocupat până în anul 1920 din cauza războiului.
În 1920 a fost înființat al doilea post didactic pe care au funcționat mai întâi învățători provizorii, apoi din 1923 definitivi.
În ceea ce privește localul școlar, într-un inventar al proprietăților parohiei din anul 1946, aflăm că la pct. 2 figurează:
”Școala confesională, zidită din piatră și cărămidă, acoperită cu țigle, zidită în 1889, adaptată în 1912, 1931. Are 2 săli de învățământ, 1 cancelarie,
2 odăi de locuință, 1 pivniță, grajd-șură, lemnărie, cotețe, în stare bună, sub nr. 146. Servește ca local de învățământ și locuința directorului școlar.”
În anul 1921 școlile comunale românești și-au pierdut caracterul confesional devenind școli primare de stat, terenurile și clădirile rămânând în proprietate
confesională până în anul 1948, când, în urma Decretului nr.175 din 3 august 1948 pentru Reforma Învățământului, au intrat în proprietatea statului.
Atribuirea numelui ”Grigore Herinean” pentru Școala Generală Galații-Bistriței s-a făcut în anul 1996 în urma deciziei
nr. 28 din 01.04.1996 a Inspectoratului Școlar al Județului Bistrița-Năsăud, la cererea conducerii școlii.
Grigore Herinean, născut în 1947 în localitatea Sărățel, a predat la Școala din Galații-Bistriței timp de 26 de ani ca profesor de matematică, de
la absolvirea facultății în 1968 până la decesul survenit în 1994. În volumul biografic publicat în anul 2010 de către sora lui, Florica Herinean-Pârțiu, găsim informații
despre activitate didactică și considerația cu care a fost înconjurat de elevi și colegi.
Fondul Școala Generală ”Grigore Herineanu” din Galații-Bistriței,
cu anii extremi 1883-1989, în cantitate de 628 u.a. și 11 m.l., conține următoarele genuri de documente: ordine ministeriale, dispoziții și corespondență de la
Inspectoratului Școlar județean, situații statistice referitoare la copiii de vârstă școlară, cei care frecventează școala, absolvenții, starea școlii, burse,
situația la învățătură, probleme de personal și întreținerea localului școlii. Pentru perioada 1940-1944 s-au păstrat carnete individuale de înscriere ale fiecărui
elev. Activitatea școlară este consemnată în registre matricole, cataloage, jurnale de casă și registre de prezență și activitate.